duminică, 17 iunie 2018

Vești din Peru


” Mă-ncred în El orice s-ar întâmpla! ”
Este cântarea care mereu răsună în mintea mea. Realizez că este ușor să mă-ncred în El când sunt ” pe stâncă sus”, dar când El ne trece prin  ”adânc de văi” este într-adevăr pusă credința noastră la încercare. Aici, în adânc de văi se naște credința care îl onorează pe Dumnezeu; credința care este întărită și încercată în cuptorul cu foc. Perioada prin care am trecut lunile acestea și trecem la ora actuală sunt acele momente unde Dumnezeu ne arată cum este credința noastră și în același timp cum este credința care îl onorează pe El. A trăi prin credință este provocarea la care ne-a chemat Dumnezeu și această provocare ne însoțește zi de zi.
                De când am plecat în Atalaya (10 Aprilie) pas cu pas am întâlnit provocări care ne depășeau puterile. Nu știu să exprim în cuvinte, dar așa de puternic se simte acolo că prezența noastră este una nedorită de cel rău. A pus stăpânire peste aceste locuri și prezența misionarilor pe teritoriul lui este un motiv de luptă disperată împotriva celor ce vor să ducă vestea bună a Evangheliei. Cel mai des întâlnit mod de atac este asupra sănătății noastre știind că este un domeniu foarte sensibil. Acest atac în majoritatea cazurilor vine asupra soțiilor noastre și asupra copiilor. De multe ori am văzut că înainte de o călătorie planificată într-o comunitate copii s-au îmbolnăvit. Atancând pe cei mai slabi defapt ne atacă pe toți. Este greu să fim bolnavi și să avem parte de suferință, dar mai greu de atât este să sufere cei dragi ai noștri, iar noi să nu putem face nimic. Nimic omenește, însă tot timpul avem posibilitatea și harul de a apela la Tatăl nostru ceresc. El este scutul și tăria noastră, ajutor la momentul potrivit. El ne permite încercarea și ne și ajută să ieșim învingători din luptă. Cât de mult luptă cel rău să ne descurajeze sau să ne scoată de acolo din zonă, totuși ce ne întărește este că Cel ce este în noi este mai puternic decât cel ce este în lume. Hristos a învins lumea!
                Fiind în Atalaya una dintre cele mai mari provocări a fost așteptarea. În mai multe scrisori v-am împărtășit ca motiv de rugăciune ca Dumnezeu să ne arate clar comunitatea unde ne vrea și să ne deschidă cât mai repede uși spre o comunitate Ashaninka. Mult ne-am rugat și ne rugăm pentru acest lucru. Când am găsit uși deschise am vizitat mai multe comunități Ashaninka. Ultimele două vizite au fost în Nueva Esperanza și în Impanikeari. În Nueva Esperanza am fost de mai multe ori, iar în luna mai Dumnezeu ne-a dat  posibilitatea de a participa la o reuniune cu tot satul. Bineînțeles, nu au venit toți, dar cu cei prezenți am putut discuta prezentând dorința noastră de a ne stabili într-o comunitate pentru a putea duce vestea bună poporului Ashaninka. Cu o zi înainte de această reuniune ne-am întâlnit personal cu șeful comunității în Atalaya prezentând lui prima dată această dorință a noastră. El părea a fi deschis și chiar în aceeași zi a trimis un mesaj prin radio la toți din satul Nueva Esperanza confirmând venirea noastră. Cum el avea doar o barcă mică, ne-am dus doar bărbații la această reuniune: Oscar Tello(președintele misiunii Segadores), Manuel(colegul nostru peruan), Liviu și cu mine. La reuniune șeful ne-a prezentat mai oficial: cine suntem, de unde venim, care este scopul nostru și vorbea celor din comunitate despre nevoia ca copii lor să audă Evanghelia și să cunoască pe Dumnezeu. Totuși, la sfărșitul reuniunii el a prezentat comunității opțiunea de a veni în vizită odată pe lună sau odată la două luni ca să le vorbim despre Dumnezeu și nu dorința noastră pe care i-am prezentat-o: de a ne stabili în comunitate. Cel puțin în dreptul meu pot să spun că m-am întors puțin dezamăgit de atitudinea lui, dar la întoarcerea în Atalaya, vorbind cu Oscar și Liviu, Dumnezeu mi-a dat pace. Noi nu putem și nici nu vrem să forțăm intrarea noastră în acel loc. Ne-am făcut partea, le-am prezentat dorința și dispoziția noastră de a ne stabili în comunitatea lor, acum încredințăm în mâna Domnului. A rămas să ne anunțe ei când se decid dacă ne vor sau nu între ei. Până azi, însă, nu am primit niciun răspuns.   
                La întâlnirea noastră cu șeful comunității am aflat că pe râurile Urubamba, Ucayali și Tambo (râuri ce se întâlnesc în Atalaya) au apărut din nou narco-teroriștii ceea ce fac călătoriile pe râu extrem de periculoase. În conversația noastră cu el, șeful ne-a atenționat să nu plecăm singuri în călătorii pe râu nefiind însoțiți de un nativ, deoarece pot fi periculoase; am putea fi omorâți de nativi. Din cauza ”legendelor”(care nu știm până la ora actuală dacă sunt adevărate sau nu) cu albi care sunt traficanți de organe, nativii sunt speriați și consideră că orice alb este un pericol pentru ei, astfel că îi ”vânează” pe aceștia.
                Vizita noastră în Impanikeari a fost cu o zi înainte de vizita din Nueva Esperanza. Este o comunitate pe uscat la aproximativ 30-40 de minute de mers cu camioneta. Am ajuns acolo cu un frate Ashaninka pe nume Augusto care acum 10-11 ani a trăit în această comunitate. Am plecat la 5 dimineața ca să îi găsim pe oamenii și pe șeful din această comunitate încă acasă, pentru că aceștia de obicei dis-de-dimineață pleacă de acasă la ”chacra” (grădina lor, pe câmp). Nu am reușit să ne întâlnim cu șeful comunității, deoarece era plecat pentru câteva zile. Ne-am întâlnit, în schimb, cu niște bărbați care ne-au primit și le-am spus care este misiunea noastră, dorința noastră. La plecare am rămas cu promisiunea unei alte întâlniri la care să fie prezent și șeful comunității. Așteptăm să vedem ce plan are Dumnezeu în viața noastră cu această comunitate.
                În această perioadă am continuat să ne implicăm și în Maukayapi împreună cu familia Acatrinei. Ne bucurăm să vedem copii si adulți interesați să-L cunoască pe Dumnezeu, iar unii adulți și-au încredințat viețile în mâna Domnului. Totuși, încă sunt la nivelul în care trebuie ”hrăniți cu lapte”. Deși au Noul Testament în limba lor, unii dintre ei nu știu să citească. Ne rugăm ca Domnul să ridice slujitori ai Săi din această biserică. Ne rugăm și pentru copiii care vin duminică de duminică pentru a asculta Cuvântul lui Dumnezeu, ca ei să înțeleagă mesajul Evangheliei.
                Cu construcția bazei misionare avansăm pas cu pas. Între timp s-au făcut ușile și ferestrele care au început să fie montate. Am avut multe bătăi de cap cu tâmplarul care a făcut lucrarea, dar cu ajutorul Domnului a avansat. Pasul următor care ne stă în față și pentru care puteți să vă rugați este tencuirea clădirii din exterior, cavarea și instalarea fosei septice, turnul de apă de unde va fi alimentată casa și turnarea trotuarului în jurul casei. Este mult de lucru, de aceea, vă invităm să ne susțineți în rugăciune, în special pe Liviu. El este responsabil cu avansarea lucrărilor și implică foarte multe bătăi de cap. Rugați-vă ca Dumnezeu să-i dea înțelepciune în toate deciziile ce le are de luat atât cu baza de misiune, cât și cele personale.
                Noi, ca familie, pe data de 1 Iunie ne-am întors în Lima. Pe 2 iunie a venit un frate din Italia(Daniel Neagu), iar eu am venit să îl iau de la aeroport. Planul nostru era să plecăm mai târziu din Atalaya, fiind vorba doar de ieșirea mea pentru a-l lua pe Daniel de la aeroport, ca mai apoi să mă întorc cu el. Dar începând cu vizita noastră în Impanikeari Estera a început să se simtă mai rău și cea mai scurtă călătorie cu motocarul era dificilă pentru ea. Ne-am rugat cu privire la acest lucru vrând să mai stăm în junglă, dar Domnul ne-a arătat că trebuie să ieșim la Lima. Acum (în momentul în care scriu) suntem în capitală de 2 săptămâni. Estera, slavă Domnului, se simte mai bine  și controlul la care ne-am dus recent ne-a arătat că Estera și fetița noastră sunt bine. Mulțumim Domnului că le-a păzit până în prezent.
                Acest timp cât vom petrecem în Lima ne vom implica în ajutorarea colegilor noștri de la biroul misiunii Segadores, iar în măsura în care putem, dorim să ajutăm pe colegii noștri de pe câmpul de misiune. Paralel cu aceasta studiem impreună, eu și Estera, două cursuri în spaniolă, iar această săptămână am început al treilea curs, despre misiune, împreună cu fondatorul misiunii Pedro Hocking. Ne întâlnim în fiecare dimineață la birou pentru un timp de devoțional, apoi facem lucrurile ce trebuiesc realizate, studiu, fiecare cu ce are de făcut. Ne rugăm Domnului să ne arate unde ne mai putem implica în acest timp. O lucrare frumoasă în care ne permite Domnul să ne implicăm este evanghelizarea taximetriștilor. Oridecâteori ni se dă posibilitatea căutăm să intrăm în discuție cu ei vorbindu-le despre Dumnezeu. Noi suntem chemați să semănăm, iar creșterea vine de la Domnul. Fie ca El să facă roditoare această lucrare. Printre altele ne pregătim și pentru primirea fetiței noastre care în curând va trebui să se nască.
               
Rugați-vă pentru noi ca Dumnezeu:
* să ne îmbrace cu putere în prezentarea Evangheliei oridecâte ori avem posibilitatea să vorbim despre El.
*să ne dea înțelepciune în studierea cursurilor și în tot ce El ne cheamă să facem în această perioadă.
*să ne vorbească clar și să ne arate comunitatea pe care ne-a pregătit-o. Recent ne-am întâlnit cu promisiunea că acolo unde Dumnezeu ne vrea pe noi deja a trimis pe Duhul Sfânt să pregătească terenul pentru a primi Evanghelia. Fie ca El să ne călăuzească pașii.
*să ne ajute cu construcția bazei misionare și să se îngrijească de tot ce avem nevoie pentru a putea avansa cu lucrarea. Urgent se necesită un buldozer care să intre și să niveleze terenul pentru a putea avansa cu celelalte lucruri, dar nu găsim pe nimeni care să ne ajute. O altă problemă mare este că nu avem încă electricitate și nu putem să ne întâlnim cu inginerul care se ocupă de aceasta. Rugați-vă ca Dumnezeu să dea la o parte orice piedică pentru a putea avansa cu construcția înainte să vină sezonul ploios.
*să lucreze în aceste comunități pe care le-am vizitat și în special pentru mântuirea tribului Ashaninka.
*să ocrotească sarcina Esterei și să fie totul bine, inclusiv nașterea. Cum din cauza că nu am avut documente înainte ca Estera să rămână însărcinată, asigurarea nu acopere nimic din timpul sarcinii și a nașterii.

Mulțumim că sunteți în continuare alături de noi în post și în rugăciune. Mulțumim că mijlociți pentru noi și mulțumim celor ce ne scrieți. Nu puteți să vă imaginați cât de mult înseamnă pentru noi câte-un cuvânt de încurajare. Fiți binecuvântați pentru implicarea dumneavoastră indiferent cum vă implicați.
Cu recunoștință, fam. Zsolti și Estera Nagy

luni, 23 aprilie 2018

Nueva Esperanza


















Maukayapi






Atalaya














Chembo












Vești din Peru


Iubiții noștri frați și prieteni,

 Cu ajutorul Domnului, pe data de 10 martie am ajuns cu bine în Atalaya împreună cu vizita din Anglia (Nicu&Carmen Porumb). Ajungând aici am început să pregătim pachete cu rechizite școlare pentru 250 de copii din comunități Ashaninka. Fiind începutul anului școlar, aceasta a fost o modalitate prin care am putut intra în diferite comunități din prejurul Atalayei. Ne-am rugat mult ca Domnul să ne deschidă uși spre tribul Ashaninka. Având în vedere cât de greu și complicat se face intrarea noastră, a ”albilor”, în comunitățile lor ne-am încredințat în mâna Domnului, iar El a lucrat.
        NUEVA ESPERANZA
Este prima comunitate, la aproximativ 2 ore de mers pe râu cu barca, unde am ajuns impreună ca echipa. Surprinzător a fost să vedem cum Dumnezeu a aranjat toate lucrurile în mod miraculos pentru ca noi să putem vizita pe cei din Nueva Esperanza (Aceasta a fost prima comunitate pe care am vizitat-o în 2015 împreună cu familia Acatrinei). Dumnezeu a făcut ca Liviu să se întâlnească în Atalaya cu șeful comunității înainte ca noi să ajungem în junglă, acesta acceptând vizita noastră. Ne-am bucurat mult pentru felul în care am fost primiți de cei de acolo. Oamenii au fost prietenoși, ne-au invitat să mâncăm cu ei și bineînțeles, ne-au servit și cu masato urmărindu-ne cu atenție să vadă reacția noastră. Ne-am rugat Domnului să ne întărească, în special pe Estera și pe Carmen (pentru ele fiind prima ocazie în care au fost servite cu masato) pentru a nu fi respinși din această cauză de ei și împreună cu noi să fie respinsă și Evanghelia. Dumnezeu în bunătatea Lui din nou ne-a arătat că are pregătit har special pentru momente speciale. O femeie Ashaninka a mai stat cu noi după ce am mâncat și s-a oferit să ne ajute cu limba Ashaninka dacă ne stabilim în comunitatea lor. La final mai mulți oameni ne-au intrebat când ne vom întoarce la ei.  Bineînțeles,  decizia aceasta depinde mult de șeful comunității, dar înainte de toate de Dumnezeu. Dacă El ne dorește acolo ne va deschide uși pe care nimeni nu le va putea închide. În această comunitate nu este biserică, nu sunt creștini, dar se pare că este interes pentru Evanghelie.
       MAUKAYAPI
Este o comunitate de Ashaninka în apropierea Atalayei pe uscat, la aproximativ 20 de minute de mers cu motocarul. A fost cea de-a doua vizită a noastră, cu intreaga echipă, ajutând copiii de acolo cu rechizite și hăinuțe. În această comunitate există deja o biserică, unde în fiecare duminică este program pentru adulți și pentru copii. Biserica este mică, iar în timpul în care vom locui în Atalaya ne vom implica în lucrările de acolo. Cum copii sunt mulți în Maukayapi și nu au unde să se adune duminica, se dorește construirea unei săli de clase pentru copii. Am fost primiți cu bucurie, iar după vizita noastră am fost invitați la o familie acasă să luăm prânzul cu ei. Stând cu ei câteva ore am mai putut auzi lucruri noi despre cultura Ashaninka, despre trecutul tribului, despre viața lor.
       NUEVA FORTALEZA
Este cea de a treia vizită făcută în această perioadă. Se află la 15-20 de minute de mers cu motocarul. Nueva Fortaleza este un cartier care face parte din Atalaya, unde biserica din care facem parte a început o lucrare cu copiii cu câțiva ani în urmă. La ora actuală sunt aproximativ 40-45 de copii care vin să asculte Cuvântul lui Dumnezeu. M-am bucurat să văd cât de mult au captat unii dintre ei mesajul biblic. După ce fiecare copil și-a primit pachețelul, i-am servit cu un pahar cu lapte cald și o pâinică. Condițiile lor de viață sunt foarte limitate, așa că pentru ei o pâinică și un pahar cu lapte inseamnă mult. Rugați-vă ca semințele Evangheliei să prindă rădăcină în inimile lor și  la maturitate să fie creștini responsabili, un exemplu pentru cei din jurul lor.
       CHEMBO
În această comunitate am ajuns fără să fi fost planificată înainte această vizită. Dumnezeu ne-a deschisi uși să putem ajunge acolo. Un frate din biserică ne-a vorbit de această comunitate situată pe râu. Călătoria noastră nu a fost lipsită de peripeții. Ajungând la jumătatea drumului s-a rupt baza motorului de barcă care ne-a complicat călătoria. Fratele Abner (cel ce naviga barca) a trebuit să țină motorul să nu cadă în apă timp în care soția lui naviga barca, dar la un moment dat nici așa nu mai puteam avansa împotriva curentului râului astfel că Liviu, Nicu și cu mine ­­(Zsolti) am urcat într-o altă barcă pentru a nu ne răsturna. Chembo este o comunitate mare cu mulți copii, dintre care la aproximativ 180 de copii am reușit să dăruim rechizite școlare. Ajungând acolo, oamenii se ascundeau de noi. Comparativ cu Nueva Esperanza, unde oamenii ne-au întâmpinat cu bucurie, în acest loc foarte puțini ne-au așteptat. Când a venit șeful de comunitate au început să apară incet și alți adulți și copii. Majoritatea triburilor încă trăiesc cu ideea că ”albii” vin doar să le facă rău, să le scoată ochii, sunt suspicioși cu privire la noi. Așadar, apariția unei echipe de ”albi” în comunitatea lor nu era o mare bucurie pentru ei. Am putut conversa cu conducătorul comunității, cu directorul școlii și cu profesorii explicându-le cine suntem și care este scopul vizitei noastre. În Chembo  exista o biserică, dar din cauza păstorului care era cunoscut ca și bețiv oamenii nu au mai venit la biserică, singura femeie pocăită fiind mama acestui frate care ne-a vorbit despre Chembo și ne-a și dus acolo. Terminând vizita am putut petrece câteva ore cu această soră și familia ei, timp în care ea ne-a povestit multe despre cultura lor, despre viața sa, am cântat cu ea, ne-am rugat împreună și am încurajat-o să fie tare în Hristos. La întoarcerea din Chembo ne-am întors cu baza motorului rupt, dar de data aceasta a navigat Liviu. Slavă Domnului am ajuns cu bine acasă.
Timpul pe care ni l-a dăruit Dumnezeu aici în junglă a fost un timp binecuvântat, un timp în care El și-a arătat puterea  în viața noastră și în circumstanțele prin care ne-a trecut. Unii deja știți că în această perioadă Estera a avut ceva probleme de sănătate. La o zi după ce ne-am întors din Nueva Esperanza a început să vomite  și să aibă probleme digestive. Însărcinată fiind, ea este mult mai sensibilă și mult mai limitată în ce privește medicamentele așa că am adus înaintea Domnului această problemă, iar Domnul s-a îndurat de ea și a vindecat-o. Mulțumim celor care ne-ați purtat în rugăciune.
  La sfârșitul lunii Martie ne-am întors în Lima pentru că Nicu și Carmen trebuiau să se întoarcă în Anglia. Fiind în Lima am reușit să mai rezolvăm cu anumite documente și  consultații medicale, iar în data de 10 Aprilie ne-am reîntors în Atalaya. Cum din cauza sarcinii timpul nostru în junglă este limitat pentru acest an, dorim să facem tot ce depinde de noi. În această perioadă cât vom fi aici dorim ca duminica să ajutăm lucrarea din Maukayapi, iar în timpul săptămânii să ajutăm la construcția bazei misionare, parcurgerea unor cursuri de misiune și realizarea a tuturor lucrărilor la care ne cheamă Dumnezeu. Am reluat și studiul limbii cu care dorim să avansăm mai mult lunile acestea. Uneori e greu și trebuie să ne luptăm să putem fi constanți în învățarea limbii, mai ales când avem multe activități pe care trebuie să le facem.Tot în această perioadă continuăm să ne rugăm ca El să ne deschidă uși spre o comunitate în care să ne stabilim pe termen lung împreună cu familia Acatrinei. Noi ne rugăm pentru o comunitate pe uscat, dar dorim ca voia Lui să se facă în viața noastră și nu voia sau dorința noastră.
În ce privește construcția bazei misionare, săptămâna trecută am început să ne racordăm la conducta principală de apă. Înainte racordarea s-a făcut provizoriu cu un furtun care în urma unui foc s-a ars în multe locuri, astfel că ne-am hotărât să schimbăm furtunul cu tub de polietilen. Am început să săpăm șanțul pentru a pune tubul de apă în pământ de data aceasta. Este vorba de o distanță de 200 de metri, iar din cauza terenului pietros și din cauza ploii avansăm mai greu decât ne așteptam. Contrucția avansează în limita posibilităților și a resurselor materiale. Pasul următor este să punem geamuri și uși ca să putem închide de tot clădirea pentru a nu se fura nimic de acolo.
                                         *Rugați-vă ca Dumnezeu să ne dea înțelepciune în ce avem de făcut.
                                         *Rugați-vă ca El să se îngrijească de resursele necesare pentru finalizarea clădirii.
                                         *Rugați-vă ca cei care se împlică într-un fel sau altul în construcție (tâmplar, electrician, instalator) să fie oameni responsabili și oameni de cuvânt.
                                         *Rugați-vă ca Dumnezeu să ne dea un echilibru în tot ce avem de împlinit, să ne face timp  în învățarea limbii și în parcurgerea cursurilor.
                                         *Rugați-vă împreună cu noi ca Dumnezeu să ne călăuzească și să ne vorbească clar nouă, ca familie și ca echipă. Vrem să fim sensibili la vocea Duhului și să urmăm pe Salvatorul nostru oriunde ne trimite El. Știm și credem că El nu ne trimite într-un loc unde harul Lui nu este suficient să ne susțină.

Suntem recunoscători tuturor celor care ne sunt aproape în această chemare. Mulțumim celor care și-au făcut timp să ne mai scrie, să ne încurajeze, celor care continuă să se roage și să mijlocească pentru noi și mulțumiri și acelor frați, surori, tineri sau biserici care au ales să ne fie o binecuvântare și în nevoile materiale. Ne simțim încurajați să vă știm alături și să știm că nu suntem singuri în această luptă în care ne-am angajat. Binecuvântarea Domnului să vă însoțească și să vă răsplătească pentru dragostea dumneavoastră și pentru sacrificiul făcut pentru înaintarea Evangheliei.

Pentru Slava Numelui Său,
      Fam Nagy Zsolti și Estera